Provocările unui părinte singur

Unii adulți se pot confrunta cu situația de a-și crește copilul sau copiii singuri. Indiferent de motiv, acești părinți, fie ei mame sau tați, ajung să se confrunte cu o serie de provocări, de altfel firești pentru acest context.

Provocarea principală este, de regulă, de a compensa lipsurile determinate de părintele lipsă. Un copil are nevoie atât de un model feminin, cât și de unul masculin, dificultatea părintelui singur fiind aceea de a furniza elemente care aparțin ambelor roluri.

O altă provocare poate fi de a duce pe umeri întreaga responsabilitate de a avea grijă de copil și de nevoile lui fizice și emoționale, de a nu avea cu cine să-l lași când ai treabă sau cu cine să împarți sarcinile gospodărești.

La nivel decizional, provocarea ar fi aceea de a hotărî singură și de a-ți asuma consecința deciziilor luate. Este greu să duci singură responsabilitatea copilului sau a copiilor, dacă celălalt partener fie nu mai există sau nu dorește să se implice. Presiunea de a lua cea mai bună decizie pentru copilul tău poate fi una ridicată, cu atât mai mult cu cât este important să ai grijă și de propriile nevoi de adult în același timp.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Un alt punct important este acela de a reuși, în calitate de părinte singur, să păstrezi la distanță de copil problemele și nevoile tale de adult, să nu-l implici pe acesta mai mult decât este necesar. Unii părinți singuri ajung să caute sprijin moral și emoțional la propriii copii, ceea ce nu face decât să încarce copilul cu o responsabilitate mult prea mare.

În felul acesta rolurile se inversează: copilul ajunge să aibă grijă ca părintele său să fie fericit, când nevoia copilului este aceea de a fi liber de astfel de griji pentru a se putea bucura de viață, conform etapei sale de dezvoltare. Problemele emoționale, financiare, profesionale sau sociale sunt ale adultului și doar alături de alți adulți poate găsi ceea ce are nevoie.

Citește și: Când mamele vor fi bine, societatea va fi bine

Părinții singuri se mai pot confrunta cu dificultatea de a-și găsi un partener sau o parteneră. Pentru a putea face acest lucru, este importantă imaginea de sine, dar și viziunea lor generală asupra vieții. Unii au impresia că a avea un copil poate reprezenta un impediment în găsirea unui partener, fie pentru că nu se pot dedica relației așa cum ar dori, fie pentru că se tem că nu vor găsi persoana potrivită.

Este adevărat că postura în care se află îi determină pe cei mai mulți să nu caute doar un bărbat sau o femeie potrivită pentru ei înșiși, ci un partener care să poată ocupa și un rol parental pentru copilul lor.

Propria relație cu copilul poate fi o provocare în sine, în special acolo unde copilul petrece mai mult timp cu unul dintre părinți. Copilul poate resimți dorul față de părintele lipsă și poate avea un comportament mai reactiv față de părintele cu care petrece mai mult timp.

Fiind mai apropiat de acesta, poate să-și exprime mai des trăirile emoționale negative, ceea ce îl poate face pe părinte să se simtă nedreptățit sau îl poate pune în poziția de a nu ști cum să gestioneze reacțiile copilului.

Dificultățile copiilor

Familiile monoparentale nu îi provoacă doar pe adulți, ci și pe copii. Una dintre greutăți poate fi aceea de statut. În mediile în care copiii socializează, aceștia pot vedea că alte familii au atât mamă, cât și tată, ceea ce îi poate determina să se simtă triști, deficienți, rușinați sau inferiori în comparație cu ceilalți.

Din păcate, pe de-o parte, și din fericire, pe de altă parte, sunt suficient de multe familii care se confruntă cu aceste situații, ceea ce pe copii îi poate ajuta, în sensul că nu se mai simt singuri în acest context, ba chiar pot avea cu cine să împărtășească ceea ce simt, se pot simți înțeleși și normalizați la nivel emoțional.

Fiecare copil vrea să-și vadă părintele fericit, de aceea viața alături de un singur părinte îl poate expune mai mult față în față cu vulnerabilitățile și problemele emoționale ale adultului, ceea ce va determina copilul să preia din sarcina de a-și face părintele fericit sau să se implice prea mult în intimitatea părintelui, tot cu intenția de a-l ajuta.

Copil fiind, această responsabilitate îl poate copleși la nivel inconștient, ceea ce îl poate face să se simtă anxios, trist, foarte atent la nevoile părintelui, iar în felul acesta să învețe să se detașeze de ceea ce simte el sau de nevoile sale emoționale. Ca viitor adult, acesta poate experimenta probleme în propriile sale relații de cuplu, neștiind cum să se autoregleze emoțional sau, din contra, nepermițând partenerului să se apropie prea mult de el tocmai când ar avea nevoie de acesta.

Citește și: Cum să nu faci diferențe între copiii tăi

Lipsa unui model de feminitate, acolo unde vorbim de un tată singur, sau de masculinitate, când tatăl lipsește, poate avea un impact negativ asupra dezvoltării psihice și emoționale a copilului. Fiecare copil are nevoie de ambele modele, pentru a-și dezvolta propria identitate și pentru a integra atât elementele feminine, cât și cele masculine în personalitatea sa.

Dacă această lipsă nu este compensată sau soluționată de către părinte, copilul poate intra fără voia sa în rolul de partener substitut al mamei sau al tatălui sau poate avea dificultăți pentru a-și integra anumite părți în sinele său.

O altă problemă cu care se poate confrunta copilul este disponibilitatea redusă a părintelui prezent. Fiind preocupat de problemele cotidiene, dar și împovărat de faptul că poate avea mai mult de muncit ca într-o familie cu doi adulți implicați, părintele poate omite cât de important este pentru copil să petreacă timp alături de el sau să-i ofere sprijin emoțional.

Lăsat să se descurce singur, copilul se poate simți neputincios, copleșit, neimportant, neiubit sau poate crede că reprezintă o povară pentru părintele său. Când părintele nu poate îndeplini rolul său, copilul va crede că este vina lui, fiindu-i imposibil să-și vadă părintele incapabil. Astfel se pot contura credințe negative despre propria persoană, cum ar fi: „Nu merit să primesc mai mult, poate pentru că nu sunt eu un copil suficient de bun”.

Ce este de făcut?

Amintește-ți motivele pentru care ești în această situație: poate a fost cea mai înțeleaptă decizie pentru a ieși dintr-o relație disfuncțională care îți dăuna atât ție, cât și copilului vostru. Sau poate a fost o alegere conștientă de la bun început și atunci ai nevoie să îți asumi consecința, să nu te critici pentru asta, ci să ai compasiune pentru dificultățile din prezent, amintindu-ți că nici situațiile de coparentalitate nu sunt scutite de provocări.

Dacă situația a fost provocată de un deces, încearcă să accepți că unele aspecte ale vieții nu stau în controlul tău, însă întotdeauna ai libertatea de a alege cum să reacționezi la aceste evenimente.

Normalizează situația prin care treci. Sunt multe persoane care se confruntă cu aceleași provocări și pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, iar femeile au început să aibă din ce în ce mai multă independență, acestea și-au permis să iasă mai ușor din relații, ceea ce a condus printre altele la situații de acest gen.

Amintește-ți că cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi copilului tău este să te vadă fericită. Ca adult, ocupă-te de nevoile tale și nu-l lăsa pe el să preia acest rol, pentru simplul motiv că tu ai mai multe resurse și poți face sau învăța asta, dar el, nu.

Cu siguranță că în jurul tău ai oameni la care poți apela: părinți, rude, vecini, bone, ajutor specializat sau prieteni. Când împărtășești prin ceea ce treci și soliciți ajutor, ai mai multe șanse să-l și primești decât când încerci să le faci singură pe toate. Încearcă să păstrezi contactul cu cei care au dificultăți similare, poate chiar să faci parte dintr-un grup de suport. Astfel te poți simți înțeleasă, dar și susținută.

Acceptă ca fostul tău partener, acolo unde este cazul, să facă parte din viața copilului tău. Asta contribuie la o dezvoltare mai sănătoasă a sa, iar ei pot dezvolta o relație diferită față de cea pe care ai avut-o tu.

Citește și: De ce relația cu mama ta determină succesul relațiilor sentimentale

Oferă-i copilului tău un substitut pentru modelul de feminitate sau masculinitate care îi lipsește. Astfel se poate dezvolta armonios chiar și când tatăl sau mama îi lipsesc. Acesta poate fi un bunic sau o altă rudă, un antrenor, un educator, prieten sau un nou partener. Asta îți va permite și ție să te rezumi la ceea ce poți tu oferi, fără să încerci în permanență să compensezi și lipsa celuilalt.

Ai compasiune pentru tine. Nu te critica pentru că ai momente în care te simți copleșită. Asta este ceva normal, din când în când. Acceptă-ți vulnerabilitățile și apoi recunoaște-ți în același timp calitățile. Nu uita că orice este trecător, inclusiv momentele grele.

Text de psihoterapeut Ștefania Voia, [email protected], tel: 0726191255, www.stefaniavoia.ro.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News