Lavinia Petrea: Crăciunul suntem noi

„Mama, eu vreau să fiu Moș Crăciun și să împart cadouri tuturor!“ Aceasta este dorința băiețelului meu Mathias, de câțiva ani încoace, când se apropie Crăciunul. Avea 3 ani când a spus prima dată acest lucru. Am crezut că a spus-o fără să știe exact ce înseamnă sau că a prins ideea din zbor, rostită în glumă de vreun adult. Dar nu! Mathias și-a exprimat aceeași dorință în preajma fiecărui Crăciun. Cine îl cunoaște pe băiețelul meu știe cât de bun, blând și darnic este.

În toți anii de grădiniță pleca de acasă cu cadouri pentru colegi sau pentru educatoare. De la desene pe care mă punea să scriu mesaje dictate de el, până la încălțăminte care îi rămăsese mică. „Mama, poate o să aibă nevoie vreun copil de la cei mici!“, îmi spunea cu un entuziasm pe care nu îl pot descrie în cuvinte.

Citește și: Monica Jitariuc: Cărți pe care să le citești iarna aceasta

Apoi mai este lumina din ochii lui când oferă un mic cadou și așteaptă să vadă bucuria celui care îl primește. Și știe să se bucure de orice ar primi el sau surorile lui. Nu știu cât este meritul nostru și cât ține pur și simplu de faptul că s-a născut om bun. Pentru Mathias, Crăciunul înseamnă bucuria celor din jurul lui și iubire.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Ce înseamnă Crăciunul pentru tine?

Întrebați-vă copiii: „Ce înseamnă Crăciunul pentru tine?“ Credeți că este o întrebare prea mare pentru un copil de 3-4 ani? Deloc! Este cel mai bun și simplu mod de a ne învăța copiii încă de foarte mici ce înseamnă sărbătoarea Crăciunului, care nu trebuie să se identifice cu bătrânelul simpatic cu barbă albă și un sac de jucării… în care poate nici nu vor mai crede când vor decide că Moș Crăciun nu există.

Un copil care va simți Crăciunul ca pe o sărbătoare a bucuriei alături de cei pe care îi iubim, ca pe un prilej de joc, de apropiere și conectare specială cu cei din jur, ca pe o ocazie de a dărui celui care are mai puțin, va fi un adult care va crede toată viața și în spiritul lui Moș Crăciun, și în minunile din jurul bradului împodobit. Cred cu tărie asta!

La rugămintea mea, prietena mea care este educatoare i-a întrebat pe copii la grădiniță „Ce înseamnă Crăciunul pentru ei“ și le-a cerut să și deseneze. Iată ce au răspuns:

Thea, 6 ani: „Pentru mine Crăciunul este distracția din zăpadă, cu sania și omul de zăpadă.“

Lara, 5 ani: „Crăciunul înseamnă fericire și bucurie.“

Flavia, 5 ani: „Crăciunul înseamnă cadouri sub brad, să mă joc cu prietenii în zăpadă și să ne batem cu bulgării.“

Corina, 3 ani: „Să fiu cu părinții, cu bunica, să mă joc în zăpadă și să mă bat cu bulgării cu mama, tata și bunica.“

Lucreția, 5 ani: „Să mă distrez cu mami și tati, să mă joc cu prietenii în zăpadă, să pictez un tablou cu ramă și să primesc jucării de la Moș Crăciun.“

Crăciunul are gust, are miros, are culoare

Răspunsurile și desenele ieșite din imaginația și mânuțele lor îmi încălzesc inima. Copiii ne învață și ne arată cum trebuie să le vorbim despre această sărbătoare atât de iubită. Crăciunul are gust, are miros, are culoare.

Să le oferim copiilor, de Crăciun, poveste, joc, râs, timp special petrecut împreună, activități senzoriale, pentru ca ei să-și amintească apoi de mirosul acestei sărbători, de mânuțele înghețate care au aruncat un bulgăr de zăpadă către bunica, de basmul citit în Ajun pe pernele așezate lângă brad.

Citește și: Despre așteptările și realitatea vieții de mamă

Ce-și doresc copiii de Crăciun?

Am fost curioasă să aflu și ce își doresc copiii de acest Crăciun și i-am întrebat pe copiii prietenei mele, care are și ea tot trei 🙂 (Da! Și am fost însărcinate cam în același timp!), ce au trecut în lista de dorințe. Ioana, fetița de 7 ani, mi-a spus așa: „Vreau să nu mai fiu niciodată certată, chiar dacă fac prostioare, și îmi doresc să am voie să mă cațăr oriunde“.

Și-a pus dorința și într-un desen, care tare m-a amuzat. Sora ei de 5 ani, Ilinca, căreia pandemia i-a răpit mult din activitățile sociale care o încântau, mi-a spus că își dorește să dispară coronavirusul și să nu se mai plictisească niciodată. Cel mai mic, Iustin, de 3 ani, vrea ca Moș Crăciun să-i aducă un penar de grădiniță. Îi lipsește mult colectivitatea în care abia se integrase. Dacă băiețelul meu își dorește să fie Moș Crăciun, Klara, sora mijlocie, ar vrea să țină în brațe Luna, plus o mașinuță cu telecomandă, iar Karin, cea mică, să primească două stele.

Poate am fost puțin prea serioasă și melancolică. Temerile, incertitudinea, dorul… aceste emoții amplificate de venirea primului Crăciun în pandemie cred că sunt de vină – și sunt sigură că mă înțelegeți.

Să împachetăm frumos Crăciunul – spiritual și material

În cea mai mare parte a copilăriei, Crăciunul l-am petrecut la țară, la bunicii materni care m-au crescut până am început școala. Ce însemna pentru mine Crăciunul atunci? Faptul că știam că mama și tata vor fi cu mine. Vor sosi în Ajun, când afară va fi deja întuneric, dar vor veni negreșit. Eu nu-l așteptam pe Moș Crăciun cu cadouri. Crăciunul era certitudinea mea că părinții mei vor veni să fim împreună.

În restul timpului în care eu îi așteptam să vină, stând pe piatra de la poartă în fiecare zi, nu știam niciodată când vor sosi. Îmi amintesc emoția cu care mă trezeam în Ajunul Crăciunului și îi așteptam. Și era doar fericire, pentru că știam că această sărbătoare însemna, și pentru mine, și pentru mama și tata: noi împreună. Când lucrurile s-au schimbat și am devenit nedespărțiți, de Crăciun am făcut o tradiție din a împodobi bradul în seara de Ajun împreună, ca să ne amintim mereu de bucuria revederii când timpul nostru în familie era mult mai puțin. Facem asta și astăzi.

Experiența din copilărie, când nu a încercat nimeni să mă învețe că această sărbătoare nu este despre cadourile materiale, este lecția mea că trebuie să-mi învăț copiii despre ce înseamnă Crăciunul. De ce? Mathias, Klara și Karin ne au pe noi tot timpul lângă ei. Nu le lipsește nimic și, uneori, din dorința de a le face mereu bucurii, uităm să le mai dăm răgazul de a visa la ceva ce își doresc, ca să cunoască și ce înseamnă o dorință arzătoare sau un simplu moft.

Citește și: Despre limite

Spiritul Crăciunului este bine pus la adăpost în sufletele noastre

Unii copii nu au parte – din fericire – de experiențe grele ale unei vieți din care să învețe că momentele speciale sunt de neprețuit și sunt dincolo de orice bun material. Dar, dacă le oferim pe tavă tot, nu le facem niciun serviciu. Nu vor ști să aprecieze ce au. Nu vor cunoaște anumite emoții. Vor urmări doar să primească mai mult. Le va fi și mai greu să mai vadă și altceva dincolo de noianul de cadouri de sub brad.

Da, știu… pentru mine, pentru cei din bula mea și alte câteva bule, e așa. Avem tot ce ne trebuie și ne preocupăm de suflet, de cum să împachetăm mai frumos, și spiritual, și material, această sărbătoare pentru copiii noștri.

Pentru alții nu e la fel. Pentru alții, Crăciunul înseamnă o portocală, o banană sau o ciocolată, pentru că poate doar atunci au parte de un asemenea răsfăț, sau o pereche nouă de ghete primită de un copil cu piciorușele înghețate. Și, tot pe ei, Crăciunul acesta îi prinde și mai săraci.

Dar sper că nu și mai uitați de cei care avem mai mult. Covid-19, acest inamic invizibil care ne-a transformat viețile în ultimele nouă luni, ne-a transpus într-o stare de alertă, de grijă pentru noi și familiile noastre, dar spiritul Crăciunului este bine pus la adăpost în sufletele noastre!

Pandemia ne-a furat atâtea, dar ne-au rămas empatia, compasiunea, bunătatea și umanitatea! Crăciun fericit!

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News