Noua modă la Hollywood – Prequel, Sequel și Spin-off. Reușim să ne obișnuim cu noile tendințe ale fabricilor de vise?
:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2019/09/Alex-Preda-serialex.jpg)
Din păcate serialele SF bune încep să fie din ce mai rare, practic le cam numeri pe degete. Cu toate că plutim într-un imens ocean de supra producţie cinematografică şi de televiziune, mediocritatea îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai tare în detrimentul calităţii care începe să devină o pasăre rară. Ultima gala a premiilor Oscar parcă îmi certifica acest lucru şi dacă te uiţi pe lista de nominalizări ai să descoperi că nu mai contează calitatea atât timp cât ai nume sonore pe generic.
Spuneam la început ca SF-uri noi şi bune, mai rar prin televizoarele noastre. Epoca continuărilor a trecut locul ei fiind luat de sequel-uri, spin-off-uri şi prequel-uri care ne aruncă în universul dinaintea marile aventuri. Moda asta a fost lansată de Star Wars cu al său Phantom Manace, o producţie îndoielnică care a deschis drumul către galaxia prequell-urilor. Ideea a fost repede preluată de toată lumea şi deodată ne-am trezit cu un sobor de spin-off-uri, sequel-uri, prequel-uri care au inundat lumea cinematografică, poveşti dinainte de poveşti, aruncate într-o centrifugă cronoloigica destul de greu de gestionat și digerat.
Exista însă şi producţii care au reuşit să treacă testul timpului şi să reziste cu stoicism în fata avalanşei de mediocrităţi cinematografice tot felul.” Serialul” cu eroi din curtea celor de la Marvel este o” saga” care a început bine şi a continuat şi mai bine, Ultimul ”episod” – Avengers – End Game a atins o cotă fabuloasa de piaţă câştigând cea mai mare notă pe IMDb.
La seria cu eroi Marvel, fenomenul de eroziune a funcţionat invers, producţiile au crescut pe măsură ce numărul de episoade se mărea, ajungând aşa cum spuneam, la un maxim exact către finalul seriei. Mai mult, producătorii au intuit potenţialul încă nesecat al acestei poveşti impresionate şi au pregătit pentru 2020, încă 2 episoade. Bravo lor, mie îmi place tot ce face Marvel aşa că, băieţi, băgaţi fără număr, fără număr până la victoria finală!
Întorcându-mă la seriale, săptămâna asta am in varful peniței două poveşti care mi-au întrecut aşteptările. Prima este o continuare a unei celebre serii cu fazere şi nave cosmice care mi-a animat tineretiile, care a reuşit în doar două episoade să-mi trezească apetitul pentru stele şi planete. A doua este un cop story englezesc cu Richard Armitage (Thorin din trilogia Hobbitul) în rolul principal care mi-a demonstrat încă o dată ca britanicii ţintesc primul loc la capitolul poveşti cu final neaşteptat.
Star Trek: Picard -” I dont want the game to end”
Ca un mare fan ce sunt, am aşteptat cu sufletul la gura să apară această nouă serie şi universul Star Trek. Ştiam de ceva timp de el şi mă tot întrebam: oare ce o să mai inventeze de data asta? Trebuie să recunosc, dintre toate personajele serialului, Cmd Data a fost favoritul meu, urmat la scurtă distanţă de Number One – Riker şi abia la sfârşit de Picard. Personaj deosebit de interesant, Jean Luc mi s-a părut întotdeauna prea calm, prea calculat şi faptul că avea mereu cuvintele la el mă enerva groaznic. Picard Cel Calm era în totală opoziţie cu ceea ce credeam eu că ar trebui să fie un comandant de navă. Poate de aceea cred că Chis Pine (Young Kirk) a fost cel mai şmecher comandant de nava dintre toţi câţi au fost în universul ăsta.
Privind spre serialele ST, dintre toţi comandanţii navei Enterprise, Patrick Stewart este fără nici o îndoială cel mai bine pregătit pentru jobul ăsta. A debutat în seria Star Trek – Next Generations (1987 – 1994) a jucat în câteva filme şi a făcut voice over pentru câteva jocuri ale franzicei. Deşi au trecut aproape 17 ani de când a pus în cui tunica de comandant (S.T Nemesis – 2002) iată-l din nou îmbrăcând hainele lui Jean Luc Picard într-un rol pe care alţi octogenari l-ar fi refuzat din start. Veteranul de 80 de ani joacă cu o poftă şi cu o agerime care pe mulți i-ar face invidioşi. Succesul primului episod a dovedit că Stewart nu şi-a pierdut farmecul, iar numărul mare de telespectatori care au urmărit primul episod a demonstrat ca pariul producătorilor a fost unul câştigător.
Primul episod începe cu o partidă de poker între Picard şi Cmd Data, meci în care celebrul android trişează şi câştigă. Super tare început de serie,
Câţiva ani mai târziu, îl găsim pe Jean Luc bucurându-se în liniște de pensia lui specială de Amiral, în castelul lui din sudul Franţei, alături câţiva prieteni romulani şi de Number One, micul lui buldog francez. Bântuit de moartea vechiului său prieten Data și de distrugerea planetei Romulus, Amiralul Picard accepta după 20 de ani de tăcere, să participe la o emisiune TV prin care să explice de ce a părăsit Flota Stelară în momentul în care era în culmea gloriei profesionale. Interviul nu rămâne fără urmări și Picard întâlnește o fată ciudată care îi cere ajutorul. Într-o perioadă în care oamenii sintetici erau interzişi, tânăra se dovedeşte a fi un model avansat de android, rudă de” sânge” cu mai vechiul său prieten Data. Dar cum poate un android să facă copii?
Mai departe, scrie în carte. Serialul se mişca super bine, iar ideea sinteticilor interziși, împrumutata din Blade Runner, pare super interesantă. Primele episoade mi-a plăcut la maxim şi cred că, în sfârşit, vom avea parte de o experienţă SF super tare.
Strager – ”We all have secrets”
Cum te-ai simţi dacă ar veni cineva la tine şi ţi-ar spune: prietene, ştii când soţia ta a rămas gravidă anul trecut şi ţi-a spus că a pierdut sarcina? E, te-a minţit. Ea de fapt nu a fost niciodată însărcinată şi doar s-a prefăcut? Soţia ta este o mincinoasă şi ai face şi bine să faci un test ADN al copiilor că vezi dacă sunt ai tăi! Exact acest lucru l-a păţit un avocat dintr-un oraş din Anglia când o fată cu şapca l-a oprit într-un restaurant și i-a spus aceste lucruri despre soţia lui! Să o creadă pe tânăra necunoscută sau să o bage în masă și să-și vadă de viață? Cu această dilemă începe acest serial englezesc pe care l-am descoperit absolut întâmplător pe Netflix şi pe care l-am urmărit cu sufletul la gură.
Nu am fost un pasionat seriale polițiste englezeşti, dar recunosc că am văzut câteva producţii care mi-au clătinat încăpăţânarea. Astfel, am devenit fan” england cop-story” odată cu Line of Duty, super serialul despre polițiști care trebuie să prindă poliţişti şi Luther, povestea detectivului răzvrătit interpretată genial de Ildris Elba. Au urmat câteva seriale fabuloase, cum ar fi Sherlock cu Benedict Cumberbatch sau Bodyguard cu Richard Madden care m-au convins că şcoala de televiziune britanică a crescut ca un cozonac bine frământat. Deşi nu a reuşit să scape de ritmul lent de buldog ” telecineaștii” englezi au arătat că știu să facă cop-story-uri de calitate capabile să surclaseze multe seriale poliţiste americane.
The Stranger este un serial care se deschide repede dezvăluind o poveste în episoade bine dozate cu un click bait că la carte. Nu este un serial alert cu urmăriri şi curse de maşini în miez de noapte, dar pot spune că suplineşte aceste cerințe poliţiste cu un scenariu interesant cu răsturnări de situaţie captivante. Merită văzut pentru poveste, imagine, actori şi aroma de ceai englezesc.
În rolurile principale: Richard Armitage, un actor pe care l-am mai vazut in seria Berlin Station. Aici trebuie să recunosc că nu m-am prins din prima cine e, deşi am văzut trilogia de două ori. Alături de el l-am găsit pe Jacob Dudman, un actor pasionat de regie pe care l-am mai văzut în Medici sau The A list şi pe Siobhan Finneran pe care o ştim din seria Downton Abbey.
Am spus de multe ori, timpul este inamicul numărul unu al serialistului pătimaș. Când nu știi la ce serial să te uiți, aruncă o privire pe serialex.ro și poate îţi vine vreo idee. Nici eu nu am timp de pierdut, aşa că recomand numai seriale bune.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
