EXCLUSIV: Ultimul interviu dat de Mihaela Ursuleasa revistei Unica

Pianista a fost înmormântată astăzi la Cimitirul Bellu cu onoruri militare. Mihaela Ursuleasa acordase în luna noiembrie 2011 un interviu în exclusivitate Revistei Unica. Iată ce spunea artista nu cu mult timp înainte de a pleca dintre noi.
Artista de 33 de ani trebuia să susţină două concerte la Bucureşti, ambele fiind anulate din cauza sănătăţii ei. Ea a fost găsită moartă în locuinţa ei de la Viena pe 2 august.

Fiica unui lăutar de etnie romă, Mihaela Ursuleasa a început să cânte la pian de la cinci ani. A absolvit Magna cum Laudae Conservatorul din Viena. Era căsătorită şi avea o fetiţă de cinci ani.

Iată interviul acordat în exclusivitate revistei Unica de celebra pianistă de renume mondial.
A cântat cu Mozarteum din Salzburg, cu Orchestra Naţională a Franţei şi cu Filarmonica din Londra. Pianista Mihaela Ursuleasa (33 de ani), care trăieşte de la 12 ani în ţara lui Mozart, te vrăjeşte când o asculţi atingând clapele pianului.
Pe la 5 ani, Mihaela se ascundea sub pian, să-l asculte pe tatăl său exersând. Pianist şi acordeonist, acesta cânta în fiecare seară, la Braşov, împreună cu mama ei, solistă vocală.
Într-o zi, mai mult în joacă, tatăl a ridicat-o de sub pian şi a început să-i arate cum iau naştere sunetele acelea pe care ea le asculta fascinată. Nu a fost greu să
înveţe, spune Mihaela, pentru că tatăl avea o metodă simplă prin care o făcea
să înţeleagă. Iar ei îi plăcea muzica.
Mihaela Ursuleasa a devenit repede un copil minune, dar în spatele concertelor se ascundeau ore de disciplină şi multe lipsuri ale copilăriei. „Privind înapoi, îmi dau seama că antrenamentul la care am fost supusă a fost poate prea dur, având scopul de a ajunge la o carieră de mare performanţă şi la o vârstă fragedă.
Pentru a ajunge la acest efect într-un timp cât de scurt, repetam câte opt-zece ore pe zi, acompaniate de severitatea aferentă”, îşi aminteşte Mihaela, acum cea mai cunoscută pianistă de origine română, din generaţia ei, din lume. „Nu spun că această meserie nu necesită seriozitate şi disciplină, motivaţie din partea unui asemenea copil, dar în acei ani mentalitatea de a aduce copiii aşa-zişi «minune» la o performanţă mult peste vârsta lor, pentru a crea impresie de moment, era foarte răspândită, neluând în considerare urmările acestui tratament…”, spune pianista.

Salvarea, sau momentul de a „schimba cârma”, cum spune ea, a fost când l-a cunoscut pe Claudio Abbado, dirijorul-şef al Filarmonicii din Viena. Avea 12 ani când a plecat cu o bursă pentru a studia la conservatorul vienez. Iar astăzi, trăieşte tot la Viena. „Este un loc potrivit muzicii, cu o istorie vastă în
această privinţă. Dacă ne uităm, toţi – de la Mozart până în prezent – au trecut
şi trec prin Viena. Este un oraş cu un fler aparte, cu tradiţii înrădăcinate, dar în acelaşi timp deschis noilor idei şi experienţe”, spune Ursuleasa.
A studiat la Conservatorul din Viena cu Heinz Medjimorec timp de opt ani, iar deschiderea spre o carieră internaţională a venit în 1995, după ce a câştigat – pentru vivacitatea şi măiestria ei teh nică – marele premiu la una dintre marile competiţii de acest gen, „Clara Haskil”. De altfel, Mihaela a fost asemănată cu Haskil, pianistă de origine română din perioada antebelică. Printre mentorii ei se află şi alţi români. „Radu Lupu este pentru mine o figură a tatălui pe care l-am pierdut prea devreme… şi, bineînţeles, dirijorii Horia Andreescu şi Cristian Mandeal, care m-au îndrumat de-a lungul anilor. Dar cea care rămâne eroina mea, pentru că fără ea nu aş fi putut fi în niciunul din aceste locuri, este mama. Sunt şi eu mamă acum şi o înţeleg, şi îi sunt recunoscătoare”, spune pianista, care revine deseori în ţară.

Anul acesta a cântat la Festivalul „George Enescu”, care se află pe lista ei de „favoriţi”. „Este organizat foarte bine, profesionist, iar nivelul celor care participă este de mare calitate”, spune pianista, care a fost invitată să
cânte, de-a lungul timpului, pe scenele celor mai mari metropole ale lumii: la Concertgebouw din Amsterdam, la Konzerthaus în Viena, la Tonhalle din Zürich şi la Carnegie Hall din New York.
A cântat şi cu Orchestra Radio-Simfonică din Berlin, cu Orchestra Simfonică din Bern, cu Mozarteum din Salzburg, cu Orchestra Naţională a Franţei şi cu Filarmonica din Londra.

Dar nu numai propriile concerte au perfecţionat-o, ci şi ipostaza de ascultător. „Mai ales în anii de studiu, de căutări şi întrebări, este esenţial să asculţi cât mai multe concerte – ba chiar repetiţiile sunt poate şi mai interesante! Am învăţat mult ascultând, întrebând, stând într-o sală şi descoperind care e diferenţa dintre a auzi şi a asculta. Când cânţi, la început, tânăr fiind, uiţi să asculţi. Apoi, înveţi ascultatul activ. Asta nu e posibil decât asculţi alte concerte, cu alţi interpreţi. Altfel am fi ocupaţi doar cu noi înşine, neştiind ce este în jur. Există oameni de toate soiurile. Arta este de a găsi cheia şi în sufletul celui mai adormit”, explică Mihaela, care îşi doreşte acum să le ofere unor tineri pianişti şansa pe care a primit-o şi ea la vârsta de 12 ani.
Foto: Arhiva Ringier
 

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News