Artă bizară

De Augusta Lazarov, pe
I s-a extirpat un fragment din occiput. Odată cu soarele, toată lumea se poate uita înăuntru. Asta îl enervează și-l distrage de la muncă; ba chiar îl înfurie faptul că tocmai el este exclus de la acest spectacol.“

Cu acest fragment șocant din „Jurnalul“ lui Kafka își face preambulul Mircea Cărtărescu în absolutul tăietor de respirație „Solenoid“. Despre cel ce va citi „Solenoid“, Gabriel Liiceanu spune că „va înceta să mai fie un cititor de rând“. Oare ne dăm seama de fiecare moment din viața noastră când încetăm să mai fim cei ce am fost și când ne transformăm în alți „noi“? Mai buni, mai răi? Nu știm aproape niciodată. Dar suntem sigur „alții“.

Citește și: Dependenți de gândire

Există mereu o nevoie de nou, de inovație, pentru a ne activa dopamina necesară căutării unor sensuri mai atractive ale vieții.

Așa ajungem să aflăm, de exemplu, că există în creierul cuiva o idee absolut șocantă de a înființa muzeul operelor de artă invizibilă! Whaaaat???!!

Da, 8 dolari intrarea și gata, ești într-o lume paranormală, în sensul de „dincolo de normal“. Intri într-o clădire reală, cu pereți adevărați, cu electricitate consumată pentru aerul condiționat și pentru iluminarea unor zone cu… nimic, în fața cărora vizitatorii stau și privesc ceva. Fiecare altceva, existent doar în creierul fiecăruia. Deci perfecțiunea! Practic, n-ai cum să spui că nu ți-au plăcut „operele de artă“ văzute acolo, că doar sunt rodul imaginației tale. Pentru câteva zeci de minute ești creatorul absolut a ceva ce doar tu vezi! Și astfel te simți superior tuturor, e acolo o infuzie de ego îmbibat de creativitate. Că doar arta se naște din artă, ca omul din om, nu?!

Imaginația ființei umane te poartă, chiar și când nu te-aștepți, în locuri și timpuri absolut fantastice.“

Și apoi spiritul te îndeamnă la următorul pas: ce alt tip de artă stranie ar mai putea exista pe planeta asta mirifică și veșnic creatoare de inedit?

Dermatografia! Sau „urticaria dermatografică“. Ajunsă să fie expusă în muzee americane, această boală de piele s-a transformat în artă bizară. Orice urmă lăsată, de exemplu, cu o… andrea boantă pe piele scoate la iveală un fel de filigran dermic. O dantelărie făcută oriunde pe corp, fără a fi cauzatoare de durere. O declară însăși o femeie diagnosticată cu această boală. Ariana Page Russell din Brooklyn, New York, a ajuns astfel creatoare de artă, aproape fără voia ei. De altfel, pe pagina ei de FB apare scris așa: „Artist“. Like or not?

Citește și: Augusta Lazarov, despre cadoul pentru Julio Iglesias: „Lacrimi de recunoștință și emoție i-au apărut discret și mi-a zâmbit“

Imaginația ființei umane te poartă, chiar și când nu te-aștepți, în locuri și timpuri absolut fantastice. Așa cum fiul meu, într-o dimineață când eu încă dormeam, se trezise lângă mine și stătea liniștit privind prin cameră. Andreas, soțul meu, a intrat să vadă dacă ne-am trezit și l-a găsit meditând.

Ce faci, Luca?“ La care el răspunde senin: „Îmi imaginez că mă joc.“ Whaaat??!! Oare ce lume mirifică se dezvoltă într-o mințișoara de pui de om astfel încât să-i ofere aceeași fascinație pe care i-o dă jucăria visată? Doar el poate să știe. Sau și noi, când ne-o povestește sau ne-o desenează așa cum știe el mai bine și mai dornic să o împărtășească.

Ce vreau să punctez aici e nemărginirea imaginației. Care trebuie să zburde liberă și să conțină acea doză de bine, să nu devină distructivă. Cred în esența bună a omului și în lupta de a-și păstra această esență pe tot parcursul vieții.

 

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter