Interviu: toate curiozitățile pe care le aveai despre cancerul la sân, răspunse direct de medicul oncolog

În octombrie,  luna dedicată prevenției cancerului la sân, este mai important ca oricând să înțelegem cum putem face diferența între mituri și informații factuale când vine vorba de această boală – iar nimeni nu ne poate învăța acest lucru mai bine ca un specialist.

Victor Titirez este medic specialist în chirugia oncologică a sânului. Cu o vastă experiență în oncologie în Marea Britanie, el profesează acum în România, în mediul privat. Într-un interviu exclusiv, el ne-a vorbit despre miturile cu privire la cancerul de sân, despre cât de importante sunt procedurile de screening, dar și despre diferențele dintre sistemul sanitar românesc și cel britanic.

Victor Titirez, medic specialist în chirugia oncologică a sânului

Domnule doctor, un diagnostic de cancer la sân aduce după sine o greutate atât pentru medic, cât și pentru pacientă. Chiar și după atâția ani lucrând în domeniu, cum este pentru dumneavoastră să oferiți aceste vești?

Practic, pentru pacientă face mare diferență modul în care îi sunt comunicate aceste vești. Este foarte adevărat că nu se schimbă diagnosticul în niciun fel, dar o poate ajuta să depășească impactul inițial mai ușor. În Marea Britanie, am făcut cursuri specializate pentru astfel de situații. Aceste cursuri sunt extrem de utile, dar  pe de altă parte contează foarte mult și natura umană a medicului, contează și nivelul de empatie pe care îl are.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Cum gestionați reacțiile încărcate de emoții care vin odată cu aflarea acestor vești?

Aflarea acestui diagnostic duce la reacții diferite din partea pacientelor în funcție de natura lor umană. Sunt doamne care își manifestă imediat durerea prin lacrimi, dar sunt și doamne care încearcă să ascundă aceste emoții negative sub o mască. Sincer, consider că tocmai aceste paciente care nu exteriorizează șocul prin care trec, tocmai acestea sunt mai predispuse să sufere o cădere psihică după ce pleacă de la medic. Sunt și doamne care refuză să accepte diagnosticul. Se leagă de orice – că s-a făcut o greșeală, că nu este vorba despre ele. Din punctul meu de vedere, trebuie lămurită foarte repede această situație pentru a putea începe tratamentul. Iar primul pas este acceptarea diagnosticului. Aici intervine medicul, încurajând pacienta, explicându-i că există tratamente eficiente.

Cât de important este modul de transmitere a diagnosticului pentru felul în care pacienta se va confrunta cu boala ulterior?

Eu consider că este esențial modul în care diagnosticul este transmis. Există o conexiune care se creează între medic și pacientă și această conexiune este importantă pentru evoluția procesului terapeutic. Este important ca medicul să câștige încrederea pacientei, dar să o câștige într-un mod onest, fără să-i facă promisiuni false sau să-i dea speranțe nefondate. Pe de altă parte, nu trebuie trecut nici în extremă cealaltă în care se insistă pe aspectele negative ale bolii. Cred că cel mai bine ar fi să avem o abordare realistă și optimistă în același timp.

O altă veste dificilă pe care trebuie să o oferiți anumitor paciente este atunci când acestea necesită o mastectomie. Această operație, deși necesară, răpește o parte din corp esențială pentru multe femei pentru a se simți feminine. Cât de dificilă este livrarea acestei vești?

Mastectomia este într-adevăr o operație mutilantă, atât fizic, cât și psihic. Sunt doamne care spun că nu le va afecta aspectul fizic final, că nu mai are importanță din cauza vârstei și așa mai departe. Dar una este ceea ce se întâmplă înainte de operație și altceva este impactul psihic în momentul în care se văd în fața faptului împlinit și într-adevăr le lipsește o parte esențială pentru feminitatea lor. În plus, cu mastectomia unilaterală apare o asimetrie pronunțată mai ales în cazul în care sânul este voluminos (poate să afecteze poziția și prin asta coloana vertebrală) și acest lucru agravează impactul psiho-emoțional. De aceea, în momentul în care vorbesc depre mastectomie subliniez posibilitatea efectuării unei reconstrucții imediate, care este fezabilă în cele mai multe cazuri și, chiar dacă nu o putem face imediat, această operație reprezintă o opțiune la un anumit interval de timp după terminarea tratamentului.

Citeşte și: Femei mutilate de cancer la sân. Află poveştile lor

Există multe mituri cu privire la cancerul de sân, de la clasicul „sutienul cu sârmă poate cauza boala” până la „biopsia împrăștie cancerul în corp”. Care sunt, în opinia dumneavoastră, miturile populare care trebuie demontate cât mai curând?

Vă mulțumesc foarte mult pentru această întrebare. Într-adevăr, în practica curentă mă lovesc de aceste mituri care sunt profund înrădăcinate în conștiința unor paciente. Recunosc: până să mă întorc în România, nu auzisem de ideea aceasta că biopsia poate împrăștia cancerul de sân. În practica curentă, diagnosticul de cancer de sân se stabilește doar în urmă unei biopsii. Acest lucru se face în toate țările civilizate, pentru că biopsia ne spune exact care este formă de cancer de sân pe care o tratăm. Când spunem cancer de sân ne referim la o multitudine de afeciuni, care necesită un tratament diferit.

Mai sunt și alte mituri: vin doamne care îmi povestesc că s-au lovit la sân și le-a apărut a două zi un nodul care s-a dovedit a fi un cancer. Aceste credințe au din fericire un impact mai mic asupra actului terapeutic și se pot lămuri după o discuție cu pacienta. Revin la biopsie și subliniez că este esențială pentru stabilirea unui diagnostic și deci, a unui tratament corect. Nu duce la „împrăștierea cancerului”.

V-ați confruntat cu situații în care femeile să refuze tratamentul cel mai bun pentru ele, de teama anumitor mituri? Dacă da, cum gestionați astfel de situații?

Sunt situații când doamnele nu doresc să efectueze anumite proceduri, în special biopsia despre care am discutat. Nu doresc să facă biopsie din sân sau axilă și asta ne împiedică să le oferim cele mai bune opțiuni de tratament. Ceea ce este mai trist este că am întâlnit și medici care nu urmează protocoalele și ghidurile internaționale. În situația în care pacienta nu dorește o anumită formă de tratament (aici este vorba de chimioterapie) prefer să recomand o întâlnire un un alt medic, pentru un second opinion, să încerce să-i explice pacientei care sunt rațiunile din spatele recomandărilor pe care le-am făcut și care sunt beneficiile pe care le aduce o anumită formă de tratament. Putem folosi anumite programe de software, care ne dau procente estimative legate de beneficiul unei anumite forme de tratament și care pot ajuta pacienta să accepte terapia respectivă. Sunt situații în care pacienta, în ciuda acestor explicații, nu dorește să meargă mai înainte cu tratamentul – atunci ne conformăm dorințelor ei atâta vreme cât acceptă riscurile la care se supune.

Dincolo de factorii genetici, există și alți factori de risc se pot afla în spatele acestei boli?

Da, sunt foarte mulți alți factori, în afară celor genetici care duc la dezvoltarea unui cancer de sân. Statistic vorbind, doar 10% dintre cancerele de sân sunt transmise genetic. Cele mai multe tipuri de cancer sunt date de factori exogeni, din afară organismului, dar și de factori pe care nu-i putem controla, factori endogeni. În prima categorie intră factorii de mediu și aici mă refer la alimentație, poluare, la stres, terapia de substituție hormonală și folosirea contraceptivelor orale, iar din categoria factorilor endogeni aș menționa dezechilibrele hormonale asociate cu menopauza, primul ciclul menstrual venit devreme și menopauza instalată la o vârstă înaintată. De asemenea, prima sarcină dusă la termen la o vârstă înaintată și absența alăptarii cresc riscul de cancer de sân.

Pentru femeile care au o predispoziție genetică pentru cancerul de sân, există ceva ce ar putea ele să facă pentru a preveni, pe cât posibil, apariția bolii?

Există diferite modalități de a reduce riscul cancerului de sân în momentul în care aflăm că o doamnă este purtătoare a unei gene mutante cu potențial de a produce această maladie. Din păcate, niciuna dintre aceste modalități nu ne poate oferi o certitudine că nu va apărea boală, cu alte cuvinte cuvinte, riscul nu este redus la zero. Cea mai eficientă metodă de a reduce acest risc este mastectomia profilactică, dar evident are și cel mai mare impact psihologic, emoțional asupra pacientei. O altă metodă, mai puțîn invalidantă, este chemoprofilaxia, care constă în administrarea unui tratament zilnic pentru ani de zile. Această metodă nu este la fel de eficientă precum mastectomia profilactică și, de asemenea, nu poate preveni anumite forme de cancer de sân. Există doamne care nu doresc niciun fel de intervenție (nici chirurgicală, nici medicamentoasă) și atunci acestor doamne le oferim o supraveghere foarte strânsă, plecând de la premisa că dacă apare boală o vom detecta într-un stadiu incipient, când tratamentul este foarte eficient, iar șansele de vindecare sunt maxime.

Citeşte și: Prima femeie care s-a vindecat de cancer la sân în stadiu avansat. ”Suntem aproape de o revoluție majoră”

În România, multe paciente ajung la doctor când este deja prea târziu. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

De când mi-am început activitatea medicală în România am constatat că, spre deosebire de Marea Britanie, doamnele se prezintă cu stadii mai avansate de boală. Cred că acest lucru este cauzat de mai mulți factori: unii ce țin de pacientă, alții ce țin de sistemul sanitar. În ceea ce privește pacientele, mă tem că nu există o educație medicală solidă. În ceea ce privește sistemul sanitar, marea problemă este absența unui program de screening, care ar putea detecta boala în stadii incipiente cu șanse de vindecare semnificative.

Ce ar trebui să se întâmple – atât din perspectiva pacientelor, cât și din perspectiva sistemului de sănătate românesc – pentru ca această boală să fie depistată din timp?

Cum discutăm mai devreme, există mituri legate de anumite proceduri (biopsia care răspândește cancerul), există prejudecăți în ceea ce privește anumite terapii (chimioterapia este o „otravă”, mastectomia curăță totul, deci este mai bună decât rezecția lărgită). Toate aceste aspecte trebuie lămurite, astfel încât pacienta să înțeleagă de ce i se oferă anumite proceduri.

Pentru a depista această afecțiune la timp, primul pas care ar trebui făcut în sistemul sanitar românesc este implementarea unui program de screening național.

Dumneavoastră ați lucrat mult timp în Marea Britanie. La nivelul sistemului sanitar, ce au în plus britanicii față de noi? Ce lecții putem învăța de la ei?

Sistemul sanitar britanic (NHS) are o lungă experiență în tratarea cancerului de sân. Să nu vă închipuiți că lucrurile au fost mereu roz. Prin anii 80, analizele statistice au arătat că eficiența terapiei este sub cea din restul țărilor dezvoltate și atunci au introdus schimbări majore. Au implementat programul de screening mamar pentru a depista această afecțiune în stadii incipiente, au demarat diverse programe pentru conștientizarea populației feminine. S-au scris ghiduri terapeutice naționale care sunt revizuite în fiecare an pentru a le menține în pas cu ultimele noutăți terapeutice. S-a creat o specialitate chirurgicală dedicată patologiei mamare (chirurgia mamară oncoplastică și reconstructivă). Pacientele beneficiază de asistente medicale dedicate, care au pregătire specifică (ceva asemănător conceptului de navigator, dar mult mai complex). Au fost implementate clinicile One Stop în care toate investigațiile se efectuează în același loc la momentul prezentării pacientului. Acest lucru grăbește foarte mult obținerea unui diagnostic și începerea tratamentului. Sunt multe alte aspecte care fac ca medicină britanică să fie una dintre cele mai bune din lume.

Ați observat diferențe între pacientele din Marea Britanie și cele din România? Dacă da, în ce aspecte? Ce ar avea de învățat unele de la altele?

Da, există diferențe. În UK, pacienta se adresa medicului de familie imediat ce observa o anomalie mamară. De acolo era trimisă foarte repede într-un serviciu de specialitate și diagnosticul era stabilit fără întârziere. De asemenea, complianța pacientelor britanice era mai mare la tratament.

A afectat în vreun fel pandemia de COVID-19 această nișă a oncologiei?

Din păcate, da. În perioada în care a fost declarată starea de urgență, foarte multe doamne care au depistat leziuni la nivelul sânilor au amânat investigațiile diagnostice. Acest lucru a dus la întârzierea tratamentului și la o progresie a bolii. Chiar și acum mai vin paciente care îmi spun că sunt conștiente de anumite modificări la nivelul sânului din primăvară, dar au preferat să aștepte să se mai „liniștescă” lucrurile înainte de a începe investigațiile.

Îmi imaginez că fiecare caz își lasă amprenta asupra dumneavoastră, într-o măsură mai mare sau mai mică. Există vreun caz pe care credeți că nu îl veți uita niciodată?

Există foarte multe cazuri pe care sunt convins că nu le voi uită niciodată. Dacă este totuși să menționez un caz anume, aș alege cazul unei paciente din UK, care fusese diagnosticată cu 10 ani în urmă cu metastaze hepatice. Șansele ei de supraviețuire erau reduse. Totuși, a urmat tratamentul recomandat și acesta s-a dovedit foarte eficient. Din păcate, nu întotdeauna se obține un răspuns atât de bun, dar eu folosesc acest exemplu în discuțiile mele cu pacintele pentru a le face să înțeleagă că terapiile pe care le folosim sunt tot mai eficiente.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News